luni, 5 decembrie 2011

Art 4 - Situaţia comerţului electronic din România


Dezvoltarea comerţului electronic în România este deocamdată orientată spre promovarea relaţiilor comerciant - consumatori privaţi, volumul comerţului depăşind la nivelul anului 2004 suma de 3 milioane euro.

Serviciul cel mai întâlnit este cel de magazin virtual prin care se oferă clientului un catalog de produse şi accesul la un formular de comandă care, dacă este completat şi confirmat de client, va fi automat trimis electronic firmei furnizoare a serviciului. Pentru stimularea introducerii celorlalte forme, trebuie clarificată legislaţia cu privire la această formă de comerţ electronic, semnătura digitală precum şi introducerea opţiunii e-procurement pentru achiziţiile publice.

Promovare şi e-Business

Citind un articol pe http://bizcafe.ro/articole/comert-electronic-in-romania.html, consider că este necesară în continuare o campanie naţională sprijinită de toate băncile înrolate în sistemul 3D Secure. Aceasta va fi o confirmare a faptului că băncilor le pasă de această activitate şi văd în ea un business. Cu puţină sinceritate băncile ar trebui să recunoască faptul că e-commerce este deja un "business rentabil" pentru ele. Majoritatea magazinelor virtuale româneşti nu ştiu să facă o afacere de succes: nu au înţeles cât de importantă este comunicarea cu clientul mai ales în mediul virtual care, prin definiţie, conferă reticenţă utilizatorilor; nu au înţeles cât de importantă este promovarea (nu prin SPAM) şi construirea unui brand-name; site-urile nu respectă elementele care conferă succes unei afaceri online faţă de ce vedem la siteurile din străinătate; au probleme la nivel de descriere a produselor (specificaţii greşite sau prea puţine, specificaţii în limba engleză)-nu pot afirma că siteurile din Romania fac în cunoştiinţă de cauză aceste greşeli însă din păcate sunt prea frecvente şi chiar dacă primesc plăngeri din partea cumpărătorilor nu le pasă din moment ce nu schimbă nimic; produsele de pe site nu se regăsesc în stocurile reale; termenele de livrare sunt încă mari; nu prezintă pe site elementele de identificare ale firmei care se află în spatele acestuia şi datele de contact, fapt care sporeşte neîncrederea utilizatorilor în comerţul electronic.

Tendinta comerţului electronic românesc este ascendentă. Numărul magazinelor virtuale creşte ca şi numărul clienţilor care fac cumpărături online In tabelul următor puteţi observa creşterea numărului de magazine:

Anul Comerţ Electronic Creştere

Nr. Magazine

2000

3

2001

19

633%

2002

43

226%

2003

54

126%

2004

142

263%

2005

328

231%

2006

589

180%

2007

918

156%

2008

2215

241%

sursa: Trafic.ro

Din păcate Poşta Romană rămâne în continuare cel mai mare transportator de produse în România, deşi monopolul ei a rămas în momentul de faţă doar pentru transporturile în ţară, unde şi-a menţinut cota de piaţă din cauza preţurilor(serviciile private de curierat sunt prea scumpe pentru majoritatea oamenilor, chiar dacă acestea oferă cel mai scurt timp de livrare ).

Magazinele online din România, cu câteva excepţii, nu sunt magazine mari. Există două seturi de jucători în online: cei care s-au consacrat deja şi care reuşesc să facă cifre de afaceri la nivelul unui jucător important din retail şi magazine care abia acum încep să cucerească cotă de piaţă şi care îşi văd afacerile crescând într-un ritm organic şi sănătos. Conform http://www.studiucomertelectronic.ro/ cifra de afaceri medie pentru un magazin de talie mică este între 50 şi 100.000 Euro, iar un magazin online are în medie un număr de 4 angajaţi. Dacă facem o observaţie minimă privind personalul, atunci aceasta ar fi că acesta ar trebui să fie format din personal de documentare, personal de vânzare, personal de logistică şi un manager. Un minim de 4 oameni este necesar şi în magazinele din România care să asigure măcar minimul necesar; evident, în cazul magazinelor mici se pleacă din poziţia în care comerciantul le face pe toate, ajungând uşor către sfera magazinelor mijlocii care au personal suficient pentru fiecare departament.

Clienţii magazinelor online sunt consideraţi clienţi experimentaţi şi se comunică cu aceştia în mare parte prin intermediul newsletterului, instrument considerat eficient de majoritatea magazinelor. Se comunică şi prin blog, însă elementul de emailing este văzut totodată şi ca un canal de marketing. Pentru promovarea la clienţi, magazinele nu se bazează pe cel mai puternic mijloc de marketing ”word of mouth”, ci merg pe principiul că optim este ca potenţialii clienţi să le cunoască produsele şi trebuie să le întâlnească pe Internet, şi astfel principalele canale sunt emailul şi promovarea prin bannere(nu voi dezvolta mai mult aceste metode, deoarece am vazut că mulţi dintre voi aţi ales aceste teme pentru articole).

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu