Cand un copil nu se desprinde de calculator cu orele, joaca de unu singur si nu este interesat sa lege prietenii nici in lumea reala, nici in cea virtuala, este semn ca acel copil are o problema. Cand, insa, joaca in echipa, este prieten cu alti impatimiti si socializeaza fara probleme, nu exista motive de ingrijorare.
Cred ca este recomandat ca parintii sa discute cu cei mici despre jocurile preferate, sa le explice diferenta dintre mediul real si cel virtual si sa le impuna limite de timp sub forma unui contract ce trebuie respectat de ambele parti. Exemplu: Cat timp vrea sa se joace cel mic la calculator, atata timp sa aloce si lectiilor.
Daca parintii impun anumite restrictii celor mici fara a fi in cunostiinta de cauza si ii pedepseste interzicandu-le sa mai joace 3 zile, poate exact in acele zile el si prietenii aveau o confruntare intr-un joc video, si nu doar ca pierde batalia, dar isi strica si relatia cu prietenii pentru ca nu a avut voie la calculator.
In schimb sunt si foarte multi parinti care stau in fata calculatorului si se joaca din placere, vor sa fie in pas cu tehnologia. Multi dintre parinti au minte de copil prins intr-un corp matur.
M-i se pare o idee foarte buna ca parintii sa se implice in activitatiile extra scolare ale copiilor lor, astfel vor castiga increderea si respectul micutilor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu